Mistere nerezolvate Partea 1

Misterele din padurea Clapham

Padurea Clapham este situata in Sussex, Anglia, si inca din 1960, multe evenimente ca aparitii ciudate, animale care dispar sau mor au fost raportate. Au fost, de asemenea, si cateva morti omenesti asociate acestei locatii. Unii oameni au spus ca se simteau urmariti, aveau stari de voma, erau impinsi de forte nevazute sau ca vedeau o ceata misterioasa numai pe cararile padurii. Cateva studii au aratat niveluri de radiatie usor ridicate, ceea ce nu dovedeste mare lucru.

In aprilie 1972 corpul unei femei necunoscute a fost gasit in padure. Cazul a fost investigat de ofiterul Peter Goldsmith. In acelasi an, in iunie acesta a disparut in timp ce se plimba cu bicicleta prin regiune. In ciuda multor cautari corpul lui a fost descoperit sase luni mai tarziu pe 13 decembrie. Al doilea deces, a fost cel al lui Leon Foster,un pensionar disparut in iulie 1975 a carui cadavru a fost descoperit in august de un cuplu care cautau un cal, de asemenea disparut in circumstante ciudate.

In continuare, in 1978, de Halloween, preotul Harry Snelling a disparut. Corpul lui a fost gasit de un turist canadian. Din nou, nu a putut fi indicata nici o cauza a mortii. Si in 1981, o femeie a strazii Jillian Mathews dispare. Cand corpul ei e gasit, politia determina ca a fost violata si sufocata.

Ca urmare a tuturor oamenilor care au disparut si au murit, multi investigatori cred ca aceasta padure ar fi printre cele mai bantuite locuri din Anglia. Desigur, unii oameni atribuie toate aceste intamplari unui cult satanic numit "Prietenii lui Hecate", care sustineau ca au folosit padurea Clapham timp de 20 de ani. In toti acesti ani, ei faceau ritualuri in fiecare luna si sacrificiile erau obligatorii. Se presupune ca au fost fortati sa schimbe locatia in 1987, cand o furtuna a distrus o parte mare din padure.

Ca de la poveste la poveste, faptele difera. In unele locuri am citit ca au murit 500 de oameni, un numar ridicol de mare, iar in altele ca primul corp gasit, cel din aprilie 1972 nu ar fi de fapt primul. Dar, orice poveste are un sambure de adevar.

Crimele Hinterkaifeck

Poza de la locul crimei

Sase oameni, au fost ucisi unul cate unul in hambarul lor de un monstru necunoscut. S-a intamplat in 1922, in o zona rurala numita Hinterkaifeck intr-un orasel numit Wangen (in prezent Weidhofen). In noaptea zilei de 31 martie, Andreas Gruber (63), sotia lui, Cazilia (72), fiica lor vaduva Viktoria Gabriel (35) cu cei doi copii ai ei, Cazilia (7), Josef (2) si impreuna cu noua lor menajera Maria Baumgartner (44) au fost ucisi in mod brutal. Cu totii, in afara de Josef si Maria care au fost ucisi in patul lor, au fost cumva ademeniti in hambar.

Se pare ca menajera ajunsese doar cu cateva ore inainte de aceste incidente. Ea fusese angajata, deoarece cealalta menajera ar fi plecat in urma cu sase luni sustinand ca ferma era bantuita. Cateva surse sustin ca inainte cu cateva zile, Andreas ar fi gasit urme de pasi care veneau de la marginea padurii pana in spatele casei, ca se auzeau sunete ciudate in pod si ca un set de chei ale casei, din cele doua, disparuse. Sursele oficiale in schimb sustin ca in dimineata zilei de 30 martie, Gruber a observat ca cineva incercase sa intre in garaj, spargand lacatul si dupa, acesta a cautat intrusii dand astfel peste urma de pasi care ducea de fapt spre garaj nu spre casa.

Dupa cum am spus, in noaptea zilei de 31 martie, in jurul orei 19:30, membrii familiei au fost ademeniti cumva in hambar si batuti pana la moarte. Autopsiile viitoare au confirmat ca o sapaliga, care a fost recuperata mai tarziu, a fost arma crimei. Medicul procuror, la acea vreme, a observat ca ranile erau precise indicand ca oricine ar fi facut asta era familiarizat cu asemenea unealta.

Corpurile din hambar au fost aranjate unul peste altul, apoi a fost aruncat fan peste ele si o usa stricata, in incercarea de a ascunde cadavrele. Pe tanarul Josef l-a acoperit in una din rochiile mamei, si pe menajera au lasat-o in patul ei acoperita doar cu un cearceaf.

Camera menajerei

Oricine ar fi comis aceste crime oribile era aparent foarte confortabil cu ceea ce a facut. Au continuat sa ramana in casa, cateva zile dupa, hranind animalele. Vecinii au raportat fum iesind din horn, iar cainele familiei fusese legat langa hambar, in ziua cand postasul trebuia sa vina. Din pacate, cainele fusese mai tarziu maltratat si lasat sa moara impreuna cu familia in hambar, dar din fericire a supravietuit.

Au fost cativa suspecti arestati, dar nici unul nu a fost gasit vinovat si mai mult decat atat, nimeni nu a putut sa vina cu o explicatie logica.

Grupul Dyatlov

Cortul pe care salvatorii l-au gasit pe 26 februarie, 1959. Acesta a fost rupt din interior si majoritatea schiorilor
au fugit in sosete sau in picioarele goale.

In ianuarie 1959, un grup tanar de schiori s-au imbarcat intr-o calatorie cu destinatia Kholat Syakhl, un munte in regiunea de nord a muntilor Urali, cunoscut ca "Muntele mort". Noua din zece membri au plecat la drumetie, Yuri Yudin fiind fortat sa se intoarca deoarece cazuse mai devreme. Pe 1 februarie, grupul condus de Igor Dyatlov (dupa care trecatoarea muntelui a fost ,dupa, numita) s-a indepartat de la ruta stabilita, cel mai probabil din cauza vremii, si astfel au decis sa inopteze. Intamplarile din acea noapte nu sunt elucidate.

Cautarile au pornit pe 20 februarie, iar pe 26 au gasit tabara unde inoptase. Urme de pasi au fost gasite parasind tabara, acestea aratand ca erau desculti, cu sosete sau doar cu un papuc incaltati. Temandu-se de ce era mai rau, salvatorii au indesit cautarile si i-au gasit pe Yuri Krivonischenko si Yuri Doroshenko ghemuiti langa un copac, la mai mult de un kilometru de tabara, inghetati, desculti si imbracati doar cu lenjeria intima. Ramasitele unui foc au fost gasite in apropiere dar cu o temperatura de - 30 de grade tot nu ar fi supravietuit.

Urmatorii gasiti au fost Dyatlov, Zina Kolmogorova si Rustem Slobodin. Toti trei au fost gasiti la jumatatea distantei dintre tabara si acel copac, in pozitii ce sugerau ca vroiau sa se intoarca la cort. Ceilalti 4 membri, Semyon Zolotariov, Nicolai Thibeaux, Ludmila Dubinia si Alexander Kolevatov nu au fost gasiti pentru inca alte 2 luni, ingropati in 4 metri de zapada cu mult mai departe decat ceilalti. 

Unul dintre corpurile descoperite, in zapada, cu fata in jos.

Investigatiile urmatoare vor ridica multe intrebari. De ce au parasit caldura si siguranta cortului? De ce au iesit afara fara haine sau incaltaminte? Si de ce nu s-au intors in tabara dupa obiectele personale?

La inceput, cauza oficiala a mortii pentru intregul grup a fost hipotermia, dar dupa o cautare mai amanuntita, au aflat ca doi membri aveau craniile fracturate si alti doi prezentau traumatisme la nivelul pieptului rezultand in cateva coaste rupte. Uneia dintre femei, Ludmila, ii lipsea intreaga limba. Dar ceea ce i-a derutat pe medici a fost faptul ca nici unul dintre membri nu prezenta rani externe, nici o taietura, zgarietura sau vanataie.

Ceea ce este, probabil, cel mai derutant fapt este ca hainele celor decedati erau contaminate radioactiv la niveluri mult mai mari decat s-ar putea gasi in natura. Multe teorii au iesit la suprafata de-a lungul timpului, dar cert e ca nu au fost supravietuitori si nici martori, fapt care a dus la incetarea investigatiilor in mai 1959.